Reclamă

A fost odată o femeie cu inima frântă, care tânjea să-și uite supărarea. Un spirit puternic, mișcat de suferința ei, i-a îndeplinit dorința. Acesta i-a transformat lacrimile în muguri, i-a făcut trupul să prindă rădăcini și așa s-a născut Grădina uitării. Acum, inimile chinuite ajung în îmbrățișarea ei, sperând ca mugurii să le ușureze mâhnirea.